Adverbul

De specificat în analiza gramaticală: 

  1. felul după înţeles;
  2. felul după formă: simplu (acolo, acum, aici, încotro)/compus (parcă, cică)/locuţiune adverbială;
  3. gradul de comparaţie: pozitiv, comparativ de inferioritate, de egalitate, de superioritate, superlativ relativ de inferioritate, superlativ relativ de superioritate, superlativ absolut;
  4. f.s.; la nivelul frazei: element de relaţie subordonator.

Definiţie: Este partea de vorbire NEFLEXIBILĂ care arată caracteristica unei acţiuni, a unei stări, a unei însuşiri sau a unei împrejurări.

§   nu îşi schimbă forma în funcţie de CATEG. GRAM.

§   este lipsit de FLEXIUNE

Felul după înţeles:

  • DE LOC: aici, acolo, aproape, departe, deasupra, înainte, înapoi, nicăieri, pretutindeni, sus, jos, aproape, departe; în faţă, de jur împrejur, peste tot, din loc în loc, la dreapta, de la stânga la dreapta.

Locuiesc aproape.; Vara e aproape.; E aproape sigur.

Nu mai locuieşte nimeni deasupra lor. (prepoziţie)

Nu mai locuieşte nimeni deasupra. (adverb)

S-a aşezat în faţa mea. (adj. pron. posesiv – Ac., precedat de loc. prep)

M-a lovit cu pumnul în faţă. (îmbinare liberă: subst. precedat de prep. în)

A parcat maşina chiar în faţă. (loc. adv. de loc)

  • DE TIMP: azi, mâine, alaltăieri, altădată „odinioară”, astă-vară, azi-noapte, aseară, diseară/deseară, după-amiază, demult, nicicând, niciodată, târziu, devreme; când şi când, din când în când, de azi pe mâine, de dimineaţa până seara, din an în Paşti, la Paştile cailor.
  • DE MOD: altfel, astfel, aşa, bine, rău, repede, încet; de-a dreptul, de-a dura, pe de rost, pe nedrept, pe nepusă masă, pe ocolite.
  • CANTITATIVE: mult, puţin, destul, suficient, enorm, oricât, atât, aşa de, atât de, destul de; cât de cât, de multe ori; îngheţat bocnă, răcit cobză, frumoasă foc, singur cuc, adormit buştean, bătut măr.
  • DE SCOP/DE CAUZĂ: de aceea, pentru aceea.

De aceea am venit, ca să te ajut. (loc. adv. de scop)

De aceea am venit, pentru că m-ai chemat. (loc. adv. de cauză)

  • CONCESIVE: totuşi; cu toate acestea.

Nu are studii superioare, cu toate acestea conduce un partid.

Cu tot (loc. prep.)

Cu toate că (loc. conj.)

  • PRONOMINALE

§   DEMONSTRATIVE: aici, acolo, dincoace, dincolo, acum, atunci.

atunci, acolo: INTENSIFICATORI: Atunci când plouă, mă întristez.; Acolo unde mă duc eu, vii şi tu.

§   NEHOTĂRÂTE: oricare, oriunde, oricând, oricum, oricât, undeva, cândva, cumva; cine ştie unde, cine ştie cum.

§   NEGATIVE: niciunde, nicicând, nicicum, nicidecum, nicicât, niciodată, nicăieri.

§   INTEROGATIVE ŞI RELATIVE: unde, când, cum, cât, încotro.

SEMIADVERBELE (SENS ABSTRACT, FĂRĂ GRADE DE COMPARAŢIE, FĂRĂ F.S.): numai, doar, decât, chiar, tocmai, tot, cam, mai, şi, nu.

NU, DA: substituie o prop. negativă/afirmativă; funcţionează ca unităţi independente – au statut de enunţ neanalizabil.

ADVERBELE PREDICATIVE: poate, desigur, fireşte, bineînţeles, negreşit, pesemne;

cu siguranţă, fără doar şi poate, de bună seamă, fără îndoială.

F.S.: PRED. VERBAL: Poate va merge./Poate meargă. (verb)

Poate că va veni azi./E Probabil că va veni azi. (fals adv. pred. – f.s. N.P.)

 

 

2 thoughts on “Adverbul

  • 17 februarie 2013 at 20:26
    Permalink

    Cuvantul ‘inmiit’ de mai jos are valaorea morfologica de adverb de mod? iar ‘cand’ de adverb de timp?

    Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:
    din ochii noştri se va-ntoarce înmiit![…]
    Să fiu tânăr când afară-i soare.

  • 18 februarie 2013 at 10:39
    Permalink

    Inmiit este NUMERAL MULTIPLICATIV, iar când este într-adevăr ADVERB DE TIMP.

Lasă un răspuns